Sulina - Porto Franco

 

          Inceputuri...

 

Prima atestare documentara - "De administrando Imperi" - document din timpul imparatului bizantin Constantin Porfirogenetul ( 913 - 959 d.C).
  In "Alexiada" Annei Comnena a fost mentionat orasul Selinas sau Solina de la gurile fluviului Calonstoma. In anul 1318, orasul devenise port genovez. Un document din iulie 1469 mentioneaza faptul ca " flota turceasca se afla la Soline", inaintea atacului impotriva Chiliei si Cetatii Albe. In perioada razboaielor ruso - turce, sec. XVIII - XIX, Sulina era cunoscuta ca o localitate cu numai 1000 - 1200 de locuitori. Conventia ruso - austriaca incheiata la Sankt Petersburg (1840) este primul document de legislatie internationala, care nominalizeaza Sulina ca port fluvio - maritim si pune bazele navigatiei libere pe Dunare.In 1843 numarul vaselor englezesti ce intrau pe Dunare prin Sulina era de numai 7, in 1849 numarul acestora crescand la 128.

  Prin Tratatul de la Paris, din 1856, se infiinteaza, cu sediul la Sulina, Comisia Europeana a Dunarii (CED), for cu mandat european de neutralizare a zonei politice respective. Comisia era compusa din reprezentantii Marii Britanii, Frantei, Austriei, Germaniei (Prusiei), Italiei (Sardinia), Rusiei si Turciei.

  Sulina devine port liber (PORTO FRANCO), are o dezvoltare economica rapida, asigurata de statutul de neutralitate pe timp de pace si razboi, conferit de CED.

  In Sulina acelor timpuri se dezvolta in mod natural, pentru prima oara, conceptul Europei Unite, manifestat prin spirit de toleranta si convietuire multietnica. La sfarsitul secolului XIX, la o populatie de 4889 locuitori, recensamantul indica: 2056 greci, 803 romani, 546 rusi, 444 armeni, 268 turci, 211 austro -ungari, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tatari, 22 muntenegreni, 21 sarbi, 17 polonezi, 11 francezi, 7 lipoveni, 6 danezi, 5 gagauzi, 4 indieni, 3 egipteni. In oras existau 1200 de case, 154 de pravalii, 3 mori, 70 mici intreprinderi, o uzina de apa (donatie a reginei Olandei), o uzina electrica, o linie telefonica de la Tulcea la Galati, un drum modern pe o lungime de 5 mile, doua spitale si un teatru de 300 locuri. Intre cele doua razboaie mondiale, numarul populatiei orasului oscila intre 7.000 - 15.000, functie de productia nationala de grau, care era transportata si depozitata la Sulina si care atragea o populatie eterogena din toata Europa. Procesul educational era asigurat prin 2 scoli grecesti, 2 romanesti, o scoala germana, una evreiasca, alte cateva scoli confesionale, un gimnaziu si o scoala profesionala de fete, un institut englez de marina.

  Credintele religioase se manifestau in cadrul a 4 biserici ortodoxe (dintre care 2 romanesti, una ruseasca si una armeana), un templu evreiesc, o biserica anglicana, o biserica catolica, una protestanta si 2 moschei.

  In oras functionau un numar de 9 reprezentante consulare: consulatul austriac,viceconsulatele englez, german, italian, danez, olandez, grec, rus si turc, iar Belgia avea o agentie consulara. Pentru toate acestea exista un club diplomatic. Cele mai importante companii de shipping din Europa aveau birouri la Sulina: Lloyd Austria Society (Austria), Deutsch Levante Linie - D.L.L. (Germania), Egeo (Grecia), Johnston Line (Anglia), Florio et Rubatino (Italia), Westcott Linea (Belgia), Messagerie Maritime (Franta), Serviciul Maritim Roman.
  Documentele oficiale erau redactate in limbile franceza si engleza iar limba de comunicare era greaca. E xista o tipografie, in care au fost editate, de-a lungul timpului, in mai multe limbi, ziarele "Gazeta Sulinei", "Curierul Sulinei", "Delta Sulinei si "Analele Sulinei".
  Zanganitul armelor conduce la desfiintarea CED in 1939, pierderea neutralitatii ducand la retragerea reprezentantelor consulare din oras. 
Sulina devine punct strategic militar, bombardat de aliati in 25 august 1944, moment in care peste 60 % din cladirile orasului au fost distruse. Dupa razboi, intra sub influenta sovietica, care incearca sa stearga orice urma a istoriei existentei de 83 de ani a Comisiei Europene a Dunarii.
  La recensamantul din anul 2002, s-a inregistrat o populatie de 4628 locuitori, constatandu-se o depopulare a orasului de circa 20 % in ultimii 12 ani, ca urmare a declinului accentuat al vietii socio-economice a orasului.

  Personalitati legate de istoria localitatii: Sir Charles Hartley (1856 - 1907), supranumit "parintele Dunarii", consultant pe probleme maritime al Austriei, Rusiei, Egiptului, Romaniei, Bulgariei si Indiei, inginer sef al CED pentru saparea Canalului Sulina si regularizarea gurilor fluviului, membru al Comisiei Tehnice Internationale pentru Canalul Suez (1884) si a Canalului Panama (1879); Amiralul August Hobbart, comandant al yachtului reginei Angliei sicombatant in razboiul Crimeii, care aminteste despre Sulina in lucrare sa "Infruntand marile"; printesa Ecaterina Moruzi, nepoata lui Ioan Sturza, voievod al Moldovei; Constantin C. Moruzi, subprefect de Sulina, scriitor; dirijorul George Georgescu, director timp de 7 ani la Metropolitan Opera din New York; scriitorul - comandant de cursa lunga Eugeniu P. Botez, autorul romanului "Europolis", semnat sub pseudonimul Jean Bart; poetul Alexandru Macedonski, care a indeplinit functia de director al gurilor Dunarii.

  

 

            Cimitirul maritim

 

Cimitirul maritim din Sulina este un loc unic in Europa. Aici sunt ingropati alaturi, intr-un complex funerar impartit in mai multe zone, crestini de diferite confesiuni, evrei si musulmani.
Cum moartea nu face discrimari pe baza religiei, nici vesnicia nu pare sa acorde importanta divinitatii la care se rugau oamenii de aici, in timpul vietii lor.
Multe din aceste mormintele spun povesti, poate de aceea localnicii din Sulina ii numesc “cimitirul viu”.
In trecut, Sulina a fost un port mare, un oras cosmopolit si a gazduit un timp sediul Comisiei Europene a Dunarii. In 1870 a devenit “porto franco”, adica port liber, scutit de taxe vamale si cu un regim special.
Multe morminte de aici sunt ale unor marinari englezi sau ale angajatilor Comisiei Europene a Dunarii. Printre ele se afla insa si cateva locuri de veci ale unor printi greci si chiar mormantul printesei Ecaterina Moruzi, nepoata domnitorului Moldovei, Ioan Sturdza.
Timp de peste 300 de ani, Sulina a fost un loc de refugiu al temutilor pirati greci sau maltezi, care jefuiau corabiile venite din Occident.
Unul dintre acesti pirati, Ghiorghios Kontoguris, este inmormantat aici. Pe piatra lui funerara a fost trecut celebrul semn al piratilor – craniul cu doua oase incrucisate.
Viata, ca si moartea lui, este invaluita in mister si legende. Localnicii spun ca piratul jefuise sute de corabii, prin urmare era foarte bogat, insa a murit singur si sarac lipit.
Astfel s-a nascut zvonul privind un loc secret in care grecul isi ingropase pretioasa comoara, undeva pe malul marii si unii aventurieri inca mai cauta acel loc.
Alte doua morminte de aici spun o trista poveste de dragoste intre doi tineri, care proveneau din familii rivale. William Webster era capitan pe nava Adalia, iar iubita lui, Margaret Ann Pincle, l-a urmat in secret pe nava, deghizata in marinar, pentru a fi alaturi de el. Cei doi indragostiti au murit in 1868, intr-un naufragiu si au fost ingropati la Sulina, unul langa celalalt.
Cimitirul maritim se afla chiar la iesirea din Sulina, spre plaja, deci este usor de gasit si merita un scurt popas, pentru a cunoaste misterele din trecutul acestui port.

              

 

                    Farurile

     

 

Farul vechi

 

Bogata istorie a prezentei C.E.D in Sulina poate fi gasita la cladirea Farului, construit in 1869, astazi muzeu, vizitat de toti turistii care ajung prin zona. Documente vechi, scrisori ale regelui Carol, obiectele personale ale scriitorului Jean Bart – mandria locuitorilor. Totodata si marturie a inaintarii masive a uscatului in mare, farul era odinioara situat chiar la contopirea apelor Dunarii cu Marea, astazi gura de varsare aflandu-se la o distanta considerabila.

 

 

Farul Observator

Far construit in perioada Comisiunii Europene a Dunarii, actualmente neutilizabil. Este situat pe malul stang al Dunarii, iar legatura sa cu partea continentala se realizeaza printr-un lung dig de piatra. Maiestria constructiei si salbaticia naturii in care este amplasat, da acestui obiectiv un aer misterios si arhaic.

  

 

            Catedrala Sf. Alexandru și Nicolae din Sulina

 

Aceasta este ctitoria regelui Carol I al României.
În timpul războiului de independență din 1877 pe front se săvârșeau în fiecare zi slujbe pentru obținerea victoriei. În ziua Sfântului Alexandru armata română a câștigat reduta Grivița, fapt pentru care s-a hotărât construirea unei biserici cu hramul Sf. Alexandru în Dobrogea.
În anul 1907 pr. Ioan Gheorghiu din Sulina câștigă locul I la concursul de coruri bisericești și este primit de Regele Carol I. Cu această ocazie amintește Majestății Sale promisiunea făcută pentru a ridica o biserică în Dobrogea.
Regele dorea să construiască două Catedrale:
una la izvoarele Dunării (de unde provine familia regală) și una la vărsarea Dunării în Marea Neagră.
Astfel în anul 1909 se sfințește locul, iar în 1910 încep lucrările după planurile arhitectului I.C Mihăilescu. Până în 1912 se realizează construcția la roșu. Lucrările se opresc datorită situației politice. În anul 1913 începe războiul balcanic, în 1914 Regele Carol I moare, iar în 1916 România intră în primul război mondial.
După război este invitat la Sulina Regele Carol II. Acessta vine în 1932 și hotărăște continuarea lucrărilor. Astfel se realizează exteriorul bisericii de o frumusețe rară: mozaicurile din piatră de Veneția și sfinții în mozaic. 
În 1937 se montează ușile de aramă, apoi se opresc din nou lucrările.
Armata germană a folosit biserica neterminată drept depozit de armament și muniție, lucru pentru care artileria sovietică de pe Marea Neagră a încercat să o distrugă, dar nu a reușit.
După al II-lea război mondial autoritățile au folosit biserica drept depozit de materiale de construcție.
Terminarea lucrărilor a fost determinată de un dezastru natural: inundațiile din anii 1970, când Sulina a fost grav afectată.
Autoritățile au decis realizarea unor diguri de protecție, o lucrare grea și costisitoare. După finalizarea lucrărilor a fost invitată o echipă de specialiști olandezi, între 13-16 mai 1975, care să aprecieze eforturile depuse. În fruntea delegației olandeze s-a aflat Regina Iuliana. Aceasta a cerut să intre la Sulina în biserica ctitorită de Carol I, rudă a sa. Astfel s-au continuat lucrările de pictură de către prof. Gheorghe Răducanu din București între anii 1976-1982.
Două obiecte deosebite împodobesc această biserică: catapeteasma și scaunul arhieresc. Acest scaun arhieresc este de fapt tronul domnitorului Alexandru Ioan Cuza după unirea Principatelor Române din 1859.
Preoții Ene Nichifor și Maria Vasile împreună cu dl. epitrop Iacovici Dumitru au supravegheat lucrările realizate pe cheltuiala locuitorilor orașului Sulina.
Pe 5 septembrie 1982 IPS Antim Nica sfințește biserica, numită și Catedrala Deltei Dunării. Clopotele au fost turnate în șantierul naval de la Sulina în 1980.
În curtea catedralei se află înmormântat preotul Andreescu Vasile, care a slujit între anii 1939-1968 în parohia Sulina.
Hramul: Sinții Ierarhi Nicolae și Alexandru. Ocrotitorul celor care călătoresc pe apă este Sf. Nicolae, motiv pentru care în Sulina patru biserici din cinci au hramul Sf. Nicolae: Catedrala, biserica veche românească, biserica greacă și cea catolică.

 

               Biserica greceasca Sf. Nicolae

 

 A fost zidita in anul Domnului 1868, putand hramul Sf. Nicolae, fiind sfintita in anul 1869.

   Clopotnita are trei clopote, doua dintre ele avand inscriptia: "Sulina 1933".

   Covoarele si tapiseriile, inramate, sub sticla, sunt donatii ale enoriasilor greci ai orasului Sulina. Este o fosta filiala a bisericii Sf. Nicolae.

   In anul 1906 biserica era in stare buna, functiona cu doi preoti si trei cantareti si detinea doua proprietati.

   In altar, Sf. Masa are deasupra un frumos baldachin lucrat de maistrul Constantin Ioan.

 

                       Biserica de rit vechi Sfintii Petru si Pavel

 

Biserica a fost construita in perioada august 1991 - iulie 1995.

   In antecamera bisericii se afla o placa pe care se afla urmatoarea inscriptie:

"Constructia bisericii a inceput in august 1991 si s-a facut sfintenia pe 12 iulie 1995. O contributie insemnata au adus-o enoriasii orasului si in mod deosebit: Preot paroh Danilov Savin, Epitrop casier Petrichei Irimia si MS. Constr. Sipatchin Demid".

   Din biserica veche a ramas Sf. Masa.

   Ascultand o slujba tinuta in biserica enoriasilor rusi-lipoveni constatam cu uimire ca singura deosebire fata de slujba enoriasilor ortodocsi este limba.

   La fiecare slujba suntem placut surprinsi de faptul ca portul traditional al credinciosilor a supravietuit pana in zilele noastre, nicio femeie neavand voie sa intre in biserica cu capul descoperit sau purtand pantaloni.

 

 

 

            Biserica romano - catolica Sf. Nicolae

 

 Biserica romano - catolica Sf. Nicolae a fost sfintita in anul 1863, constructia fiind rezultatul efortului financiar al comunitatii italiene din orasul Sulina.

   Este imprejmuita de un gard de fier forjat, prins intre coloane de piatra, pe partea superioara in mijlocul fiecarei coloane se afla cate o teava de fier in care, in vreme de sarbatoare, se introduceau steaguri.

   Stilul constructiei este de tip italian, specific celei de-a doua jumatati a secolului IX. O parte din vitraliile bisericii sunt originale.

   Este o constructie din piatra de Malta si caramida. Cele trei clopote din clopotnita bisericii au fost turnate din bronz si dateaza din anul sfintirii bisericii, respectiv anul 1863.

   Cum intri in interiorul bisericii, pe cele doua laturi, latura sudica si vestica, se afla 14 picturi care simbolizeaza "Calea Crucii", ce reprezinta drumul strabatut de Isus Hristos de la temnita in care a fost inchis si pana in momentul rastignirii Lui, pe muntele Golgota.

   Deasupra altarului mare se afla icoana Sf. Nicolae, protectorul bisericii. Pe masa ce reprezinta altarul mic, se afla Liturghia. Pana in anul 1970 slujbele erau tinute in limba latina, apoi slijbele au fost tinute in limba romana.

   Cum pasesti pragul bisericii, in dreapta se afla o statueta ce il intruchipeaza pe Sf. Nicolae. Balconul bisericii gazduia corul si cantaretii bisericii.

 

 

            Biserica ortodoxa Sf. Nicolae

 

Biserica ortodoxa Sf. Nicolae era cunoscuta drept Catedrala, fiind prevazuta cu Amvon. Deoarece erau multe etnii care se adunau aici, credinciosii bisericii ortodoxe romane si-au construit biserica cu hramul Sf. Nicolae - patronul marinarilor - in anul 1866, alaturi de alta biserica veche de lemn pe care, la punerea in functiune a acestei noi biserici, au demolat-o, folosind din ea doar catapeteasma, parte din icoane si carti de ritual. Pe locul Sf. Mese din altarul bisericii vechi, ca spatiul respectiv sa nu fie calcat de oameni, s-a construit o troita monument, avand icoana Sf. Nicolae - Hramul bisericii care exista si astazi.

   Biserica a fost restaurata in anul 1923 de catre Arhim Calenic, parohul de atunci al bisericii, renovata in anul 1956 de catre preotul Vasile Andreescu, inmormantat in curtea bisericii ortodoxe Sf. Alexandru si Nicolae.

   In biserica ortodoxa Sf. Nicolae nu se mai slujeste din 05 septembrie 1982, de cand a fost sfintita Biserica Ortodoxa Sfantul Alexandru si Nicolae, actuala Catedrala.

 

            Plaja Sulina

 

Situata la aproximativ 3km de orasul Sulina, poti ajunge pe jos in 20-30 de minute, sau cu maxi-taxi, pe un drum ce seamana cu un drum prin preerie. Nisipul este fin, apa marii este mica ca adancime pana in larg si este foarte limpede, lipsita de alge.

Plaja Sulina, este o zona de importanta ecologica, aici se dezvolta volbura de nisip, o planta de pe lista rosie a speciilor protejate.

Anul acesta, se pare ca prin Proiectul de amenajare a plajei de la Sulina se va compromite unicitatea acestui loc.

 

Se ajunge cu un mijloc de transport naval din Tulcea pana in localitatea Sulina si apoi la picior sau cu maxi-taxi pana la plaja.